Discutii “aprinse” seara trecuta in cuplul Cristi & Cristina, subiectul serii: “Cum ne vom creste copii?” (vorbeam asa, in lipsa de alte subiecte, deci nu interpretati nu e nimic pe drum … INCA). Eu am liber ca pasarea cerului inca de mic copil, faceam cam tot ce vroiam, pentru ca ai mei mi-au lasat libertatea de a alege si chiar daca de multe ori am ales gresit macar nu le-am putut reprosa de prea multe ori ca nu m-au lasat sa fac una sau alta. Cristina fata mai serioasa (pana sa ma cunoasca pe mine, acum s-a prostit si ea) ,matura, gandeste de 2 ori inainte de a face ceva, nu ca si copilutu de mine, care intai face apoi daca iese bine e perfect, daca nu iese bine se gandeste ca a gresit (asta in caz ca mai gandeste). Ma rog, ca sa nu mai lungesc prea mult povestea am ajuns noi la concluzia ca daca parintii iti ofera libertate te maturizezi mai greu (sau chiar deloc :D), iar copiii crescuti in familii mai serioase, in care parintii nu le permit chiar orice, se maturizeaza mai repede. Totusi cum o fi mai bine? Cat de benefica este maturitatea? Eu chiar daca am 23 de ani sunt mai mult copil decat matur, si jur ca nu-mi displace, tratez multe lucruri superficial, ma strezez mai putin … ce avantaje au cei ce se maturizeaza mai devreme? Nu stiu… ca fiecare copil merita libertate, si chiar daca se va maturiza mai tarziu sau daca va ramane mai mult copil decat matur, e ok, nu e nimic rau in asta. E mai bine decat sa-l ti din scurt, n-ai voie aia, n-ai voie acolo, stiu destul de bine cazuri in care copii tinuti care pana la urma tot ce faceau ei vroiau. Daca copilu oricum face ce vrea el, ce rost are sa-i interzici anumite lucruri? Oricum le va face.